Aceste corpuri emit lumina infrarosie invizibila care este rezultatul statistic al miscarilor intamplatoare (termale) a tuturor particulelor incarcate din organism. Lungimea undelor din spectru are o forma caracteristica in functie de temperatura organismului (corpului uman). Pe masura ce temperatura creste, spectrul se misca invizibil. De exemplu – soarele radiaza ca un “corp negru” mare la o temperatura de 6000 K, cu un varf larg la centrul spectrului vizibil in galben. La o temperatura mult mai joasa, corpurile umane radiaza in special in regiunea infrarosu a spectrului care este invizibil pentru ochiul liber dar usor de vazut cu un echipament de detectare in infrarosu.
Neputinta undelor de lumina de a explica spectrul corpului negru a condus in 1990, la presupunerea lui Planck ca lumina vine in legaturi de energie care se numesc “cuante” asfel impiedicand (franand) revolutia cuantica. Aceste “cuante” sunt acum reorganizate in fotoni. Este intr-o anumita masura ironic faptul ca holistii gasesc o astfel de interpretare in mecanica cuantica care a inlocuit undele eterice cu particule materiale. In mod sigur radiatia corpului negru nu este o explicatie pntru campul bioenergetic, pentru ca si fundalul cosmic de microunde, radiatie de 2,7 K, ramas de la explozia initiala, ar fi viu. Orice forma vazuta in aure fotografiate emanand de la corpurile umane pot fi atribuite efectelor optice si fotografice. Stefanatos (1997) spunea: “campurile electromagnetice emanand din bacterii, virusi, substante toxice afecteaza celulele organismului si ii slabesc rezistenta.
Asa ca forta vitala este identificata in mod explicit cu campurile electromagnetice si se spune ca ar fi cauza bolilor. Dar totusi energiile vii ale organismului sint echilibrate de catre terapii bioenergetice. Nici un antibiotic sau medicament, indiferent cat de puternic este nu va salva un animal daca forta vitala de vindecare este suprimata sau lipseste.Asa ca, sanatatea sau boala sunt determinate de cine castiga batalia dintre undele electromagnetice bune sau rele din organism”.
Acum, ar parea ca toate aceste efecte ale campurilor electromagnetice din lucrurile vii ar fi usor detectabile, dand marea precizie cu care fenomenul electromagnetic poate fi masurat in laborator. Fizica poate masura momentul magnetic dipol al electronului (o masuratoare a tariei campului magnetic al electronului) la o parte dintr-un miliard si calcularea ei cu aceeasi exactitate. Fizicienii in mod sigur pot detecta orice efecte electromagnetice din corp destul de puternice sa miste atomi sau sa faca orice in producerea sau tratarea bolii. Dar nici fizica si nici o alta stiinta nu a observat ceva iesit din legile_fizicii. Pe langa radiatia corpului negru in infrarosu, undele electromagnetice la alte frecvente sunt detectate de la creier si de la alte organe. Asa cum s-a mentionat acestea sunt considerate ca “evidente” ale campului bioenergetic. In medicina traditionala ele dispun de informatie puternica pentru diagnosticare. Dar aceste unde electromagnetice nu arata caracteristici speciale care sa le diferentieze de undele electromagnetice produse de catre incarcaturi care se misca in orice sistem electronic. Desigur, ele pot fi simulate cu un computer. Nici un semn nu a fost gasit care sa diferentieze undele de la organismele vii de cele moarte.
Fotografierea Kirlian este deseori citata ca dovada pentru existenta campurilor unice pentru lucrurile vii. De exemplu, Patterson (1998) sustine ca “sapte sau mai multe straturi din interiorul unei aure, fiecare cu propria ei culoare” poate fi inregistrata folosind fotografierea Kirlian.
Semyon Davidovich Kirlian a fost un electrician american care a descoperit in 1937 ca fotografierea obiectilor vii plasati intr-un camp pulsat intens va arata o remarcabila “aura”. In experimentul tipic kirlian un obiect – cum ar fi o frunza proaspata taiata, plasata pe o bucata de film fotografic este electric izolata de un electrod plat de aluminiu cu o bucata de material izolator. Un voltaj puternic pulsat este apoi aplicat intr-un alt electrod plasat in contact cu obiectul si cu electrodul de aluminiu. Acest film este apoi developat.
Fotografiile care au rezultat indica niste forme dinamice, schimbatoare cu straluciri multicolore.(Ostrander, 1970). Obiectele moarte nu au asfel de forme vii. In cazul frunzei, formele dispar treptat pe masura ce frunza moare emitand crize de agonie in timpul mortii sale. Ostrander si Schroder au descris ce Kirlian si sotia sa a observat: “In timp ce priveau frunza care murea sub ochii lor, moartea era reflectata in imaginea impulsurilor de energie”. Sotii Kirlian au relatat ca: “se pare ca noi vedeam chiar activitatea vitala din interiorul frunzei.” (Ostrander, 1970). Asa cum a fost amplu demonstrat, aura kirliana nu este altceva decat descarcarea aurei, perfect aprobata de legile fizicii. Alte experimente controlate au demonstrat ca moartea frunzei se datora lipsei de umiditate din interiorul ei. Pe masura ce frunza moare, ea se usuca, scazand conductibilitatea ei elctrica. Acelasi efect poate fi vazut intr-un experiment cu o bucata de lemn.(Pehek 1976; Singer 1981, Watkins 1988,1989).
Nu am gasit articole relevante.
