Denumiri populare: boance, calce, calinica, caldarusa, cilimica, coconite, craite, fetisca, filimica, floare galbena, flori osenesti, galbenare, galbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujulita, rosioara, rusculite, salomie, salunii, sinilii, stancuta, tataiasi, vazdoage.

Ecologie si raspindare: o planta cu tulpina inalta, ramificata si paroasa, cu flori centrale, tubuloase, de culoare galbena. O putem intalni in intreaga tara pe terenuri necultivate, pe marginea drumurilor, a cailor ferate si pe langa garduri.

Perioada de vegetatie: planta anuala care infloreste din luna mai pana in septembrie.

Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

Boli in care se utilizeaza:

UZ INTERN:

gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistita, icter infectios, ulceratii canceroase, inflamatii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Compozitie chimica:acid acetic, caprilic, aldehide, acid valeric, calciu, cupru, cadenina, iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, zinc, celuloza. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, alte saruri minerale.

Actiuni farmaceutice: energic, stomahic, diuretic, laxativ usor, foarte digest. Florile piersicului: sedative, antispasmodice, laxative. Frunzele sunt vermifuge iar cataplasmele cu frunze de piersic se folosesc contra cancerelor de piele.

Denumiri populare: alior, boranta, laptele canelui, limba boului, mierea ursului, otratel.
In traditia populara: frunzele si florile se puneau in oblojeli pe rani. Decoctul se lua contra varsatului, scarlatinei si in bolile basicii udului. Ceaiul din flori se lua contra tusei. In Maramures ceaiul din flori, frunze sau radacini se folosea contra racelilor si raguselii, pentru “coacerea” tusei si curatirea sangelui.
Se mai lua contra retentiei de urina.