Denumire stiintifica: Pinus mugo- Fam. Pinaceea.

Denumiri populare: catan, catim, catine, cetina stramba, darzau, gneapan, indorsai, jep, jipel, jip, jip mare, jup, molift mic, pehin, pin pitic, pin de piatra, pin stramb, pin tarator, sucapau, sneapan.

Tratamente populare: aceleasi ca ienuparul

Denumire stiintifica: Ribes rubrum Fam Saxifragaceae

În traditia populara: coacazele se folosesc pentru compoturi, dulceata, siropuri, marmelada, prajituri. Se mai punea la fermentat si se prepara un vin tonic.

Compozitie chimica: apa 88-93%, protide, acizii malic, citric, tartric 2%, hidrati de carbon, substante minerale sub forma de saruri care pot fi influentate de sol, natriu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, B6, C, PP.

Proprietati: coacazele consumate înainte de masa sunt tonice (aperitive) iar daca se vor consuma dupa mese sunt stomahice, lucru ce le determina sa fie foarte utile în atonii gastrice. Se mai remarca si ca laxative dar si ca remineralizante. De asemenea pot produce diureza cu multa eliminare de acid uric, ceea ce la face foarte utile în guta, litiaze urice si boli reumatismale sau chiar cardiace si renale, sau în toate cazurile în care s-a acumulat o cantitate prea mare de toxine în organism. Sunt utile în inflamatiile urinare tocmai pentru ca favorizeaza diureza dar si datorita faptului ca au un principiu activ care poate sa distruga o serie de bacterii. Prin diureza care o produc pot sa ajute la dezintoxicare lucru foarte util în artroze, reumatism, guta, etc.

Denumire stiintifica: Sisymbrium officinale Fam. Crucifere

Denumiri populare: buberic, bubornic, buruiana de raul baietilor, frunza voinicului, jebghiu de munte, mustar alb, nasturel, usturoita, etc.
Se folosesc semintele sau planta cu inflorescenta. In traditia populara: planta se folosea pentru branca dupa cum arata si numele. Ceaiul din tulpinile florifere, indulcit cu miere, se lua pentru raguseala. Decoctul se da copiilor mici contra crampelor stomacale si la epilepsie.
Proprietati: este cunoscuta mai ales popular ca una dintre cele mai utile plante care se foloseste in anotimpul rece pentru bolile specifice anotimpului rece. Are de asemenea un puternic efect antiinflamator si totodata un efect diuretic.

Denumire stiintifica: Abies alba Fam. Abietacee
In traditia populara: ca materie prima a avut largi intrebuintari, apoi se folosea la tabacitul pieilor.
In mod curent rasina s-a folosit, si pentru lecuirea diferitelor boli. Se topea, se amesteca cu ceara, cu coada soricelului pisat, etc. Iar alifia obtinuta se punea pe o fasie de panza si se legau cu ea bubele rele, copturile, zgaiba, etc.

In unele parti se amesteca cu seu de vita, ceara, panza de paianjen si faina de grau. Se mai amesteca cu ceara de albine, unt proaspat, scrum de copita de cal si coaja de lemn cainesc, plamadita in rachiu, apoi se fierbea pana se obtinea o alifie cu care se ungeau bubele.

RASINA plamadita in rachiu de drojdie se lua dimineata, cate o lingura, pentru sperietura.
In medicina populara s-au folosit si ramurile tinere de brad, la bai contra reumatismului.
Din cele cu frunze crude se facea un ceai ori un sirop pentru tuse, dureri de piept, luat si ca fortifiant pulmonar.
Ceaiul din conuri verzi se bea caldut contra durerilor de stomac si inima.

DECOCTUL DIN MUGURI tineri se bea primavara, contra scrofulelor, iar cel din cioturi de brad, din scanduri arse si pisate, contra junghiurilor.

La Salciua, legaturile cu decoctul scoartei se punea la gat contra durerilor si umflaturilor, iar compresele cu frunze fierte, contra durerilor de ficat. Decoctul din “cucuruz” de brad se tinea caldut in gura, ca sa aline durerile de masele.

Denumire stiintifica: Veronica beccabunga Fam. Scrophulariaceae.

Denumiri populare: barbornic de balta, bibornic, blabornic, bobolnic, boboilnic, bobonita, bobolnic, busuiocul broastei, dretel, gheata de pamant, hiata pamantului, briboi, pribolnic.

In traditia populara: pe rani si taieturi se aplicau frunze verzi, iar daca erau mai mari se pisau si se facea cu ele legaturi. Planta intreaga se punea pe arsuri.

De multe ori fierbeau plantele si cu decoct se spalau, iar cu resturile se legau, mai ales la umflaturi. Incalzit la foc se punea asa cald pe spate, contra durerilor. Pisat si amestecat cu otet sau apa, se facea cu el legaturi pentru dureri de cap, pentru bolnavii de dambla. Cu decoct se spalau bolnavii de orbalt (erizipel). In Maramures se facea cu el spalaturi copiilor slabi pentru intarire.

Denumire stiintifica: Acer platanoides Fam. Aceracee

Denumiri populare: paltin
In traditia populara: este pretuit pentru lemnul sau matasos , alb cu nuante galbui. Se folosea la confectionarea mobilierului. Seva dulce, abundenta primavara era forte cautata de copii. Se obtinea prin crestarea scoartei. Frunzele, si mai ales scoarta se folosea pentru colorarea in negru.
In unele parti “fluturii de artar” (fructele cu aripi divergente), fierti in apa se foloseau contra dizenteriei, diareei sau se folosea decoctul scoartei sau chiar plamadita in rachiu. Se mai intrebuinta contra ranilor. Pentru “dor de inima” se fierbeau flori de artar si se bea dimineata si seara.

Denumire stiintifica: Arnica montana Fam. Compositae

Denumiri populare: carul-padurilor, carul zanelor, ciuda, cujda, iarba-soarelui, podbal, podbal de munte, roit, tabacu-campului, tata-oilor.
In traditia populara: frunzele se puneau crude pe taieturi si rani, iar cu decoctul plantei se spalau ranile obrintite din cauza frigului. Se mai folosea contra inflamatiilor gurii si gatului. Radacinile plamadite in rachiu se foloseau contra vatamaturii. Ceaiul din frunze si flori se lua contra diareei si dizenteriei, precum si in bolile neuropsihice, iar cu decoctul se facea gargara prelungita.