Betula vulgaris. Fam. Chenolodiaceae.

In traditia populara: intrebuintata in hrana oamenilor si animalelor. Frunza se punea pe taieturi, rani si buboaie.

Cu sfecla rasa, prajita in undelemn, se faceau legaturi la infectii si la adenoame. La galci se punea u si frunze crude sub ureche. Rasa pe razatoare si prajita cu untura de porc ori undelemn, se punea la adenite. Coapta si rasa, se punea la blenoragie. Cu cataplasma de sfecla tocata, ceapa si grasime de porc se oblojeau femeile de durere de pantece. Cu decoctul ei se faceau spalaturi in bolile femeiesti.

Denumiri populare: bradulet, buruiana celor slabi, calapar, iades, iarba rosie, ploponog, rachitele, slabanog.

In traditia populara: planta se fierbea in apa sau lapte dulce, cu care se spalau in cazurile umflaturilor, iar cu resturile ramase dupa strecurare se pansau. Se punea de asemenea in baile copiilor care nu puteau sa umble in picioare, de asemenea se folosea contra reumatismului. Ceaiul din frunze si flori se mai folosea contra durerilor de stomac sau constipatiei. Fructele strivite se tineau timp de 4 zile in petrol si apoi se foloseau la varice. Decoctul se mai lua in cazul in care se oprea udul sau de catre femeile care nu aveau menstruatia regulat. De asemenea se mai lua si in cazurile de leucoree, boli de mitra si usurarea nasterilor. Semintele tinute in tuica se luau contra dizenteriei.

Denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.
In traditia populara: din ramurile lui se faceau tevi pentru razboiul de tesut, copii fac fluiere, etc. Din flori se prepara suc racoritor, etc.

Fructele se intrebuintau la vopsit in cafeniu, mohorat, vanat si negru, iar frunzele si scoarta in galben.
Ceaiul din flori se lua contra tusei si afectiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezica biliara. Florile fierte in lapte dulce se puneau la galci sau la diferite umflaturi. Se mai punea floare pisata amestecata cu faina de grau sau tarate si se aplica calda la galci, umflaturi.

Denumiri populare: crapusnic, pintenoaga, sofran, sofranel-rosu, sofranel-prost.

In traditia populara: cultivata mult pentru calitatile tinctoriale. Florile servesc la obtinerea unui colorant galben sau portocaliu folosit in industria de medicamente si alimentara. Se folosea pentru vopsit in diferite nuante de galben. Se folosea ca si sofranul contra galbinarii, iar cu alte plante se folosea pentru rani, taieturi. Decoctul florilor se lua de catre femei la nastere pentru a naste mai usor.

Compozitie chimica: semintele contin ulei gras, acizii linoleic, oleic, substante peptice, substante extractive neazotate, substante minerale.

Denumiri populare: arigan, broasca, budeana, busuioc de padure, busuiocul feciorilor, forostau, mageran salbatec, milot, poala Sfintei Marii, rigan, solovar, sufulg, trifoiste.

In traditia populara: se intrebuinta peste tot la vopsit in rosu sau galben auriu sau negru si cafeniu inchis cu alte plante.

Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfaramau marunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untura si se ungeau la bube. Pentru dureri in gura si miros greu se spalau cu ceai din flori de sovarf. Se mai tinea in gura contra durerilor de masele.

Compozitie chimica: saruri minerale din belsug: la 100 g; 510 mg de sodiu, 375 de potasiu, 49 de calciu, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45 de zinc, 0,13 cupru, iod, arsen, Vitaminele: A, B1, B2, B6, C, caroten B9 (acid folic), B12, K, clorofila; spinacina (arginina, lizina); mucilagii; glucide (7 g); protide (2 g);lipide (0,50). Cat despre fier, continutul lui este 2-6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g. Alte saruri minerale, etc.

Proprietati farmacologice: remineralizant de mare valoare, antianemic, antiscorbutic, tonicardic, activator al secretiei pancreatice, anticancerigen, curata caile digestive. Amelioreaza bolile de ficat incipiente (semintele). Beta-carotenul previne sau chiar ajuta la vindecarea cancerului. Vitaminele C este un antioxidant care si ea ajuta la tratamentul cancerului.

Denumirea populara: asperag, coasta -dracului, coasta-vrajmasului, iepurel, par, ragila-pamantului, sparang, umbra-iepurelui.

In traditia populara: radacina se fierbea intr-o oala noua, cu coaja de dud negru, undelemn, otet tare si miere, pentru durere de gura si afectiuni dentare. Decoctul ei se lua in boli de rinichi. Siropul din radacini si varful ramurilor, preparat cu mult zahar, se lua de 2 ori pe zi, cate o lingura pentru pofta de mancare.