Denumiri populare: afene, afin de munte, afine -negre, afinghi, asine, coaca, cucuzie, pomisoare
In traditia populara: este pretuit pentru fructele sale dulci-acrisoare, la culesul carora in iunie-iulie, se folosesc in multe parti piepteni speciali.

Din afine se prepara bauturi racoritoare si alcoolice (sirop si afinata) si produse alimentare (gem, marmelada) Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar in trecut se folosea la vopsitul firelor si tesaturilor.

In zonele montane, fructele uscate sau plamadite in rachiu se intrebuintau in mod curent contra diareei. Din ramurile cu frunze, lasate sa se usuce, uneori in amestec cu alte plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru diaree, dureri de stomac, crampe ci si in boli de piept si de inima. In unele parti contra diareei se faceau turte din afine si faina din samburi de masline, care se dadeau bolnavului sa le manance, fierte in amestec cu frunze de mesteacan, laur (Datura stramonium) si traista ciobanului, se foloseau contra diabetului.

Compozitie chimica:acid acetic, caprilic, aldehide, acid valeric, calciu, cupru, cadenina, iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, zinc, celuloza. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, alte saruri minerale.

Actiuni farmaceutice: energic, stomahic, diuretic, laxativ usor, foarte digest. Florile piersicului: sedative, antispasmodice, laxative. Frunzele sunt vermifuge iar cataplasmele cu frunze de piersic se folosesc contra cancerelor de piele.

Denumiri populare: alior, boranta, laptele canelui, limba boului, mierea ursului, otratel.
In traditia populara: frunzele si florile se puneau in oblojeli pe rani. Decoctul se lua contra varsatului, scarlatinei si in bolile basicii udului. Ceaiul din flori se lua contra tusei. In Maramures ceaiul din flori, frunze sau radacini se folosea contra racelilor si raguselii, pentru “coacerea” tusei si curatirea sangelui.
Se mai lua contra retentiei de urina.