Legea nr. 25/2004 privind drepturile gravidelor la locurile de muncă – Partea I

Drepturile gravidelor la locul de muncă sunt de multe ori neştiute sau chiar trecute cu vederea atât de către angajatori cât şi de viitoarele sau proaspetele mămici. Necunoaşterea acestor drepturi le face însă pe gravide să ajungă să nu beneficieze de anumite gratuităţi sau facilităţi la care ar avea acces dacă ar cunoaşte legislaţia medicală în vigoare.

Legislaţia medicală are un sector dedicat exclusiv drepturile gravidelor la locul de muncă. Este vorba despre drepturile de care beneficiază femeie gravide, femeile care abia au născut, dar şi femeile care alăptează.

Legislaţie medicală– drepturile copiilor. Legea nr. 272/2004 – protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Abuzurile, neglijenţa şi exploatarea copiilor de către adulţi reprezintă câteva dintre aspectele care justifică necesitatea existenţei unei legi pentru protecţia şi promovarea drepturilor copiilor.

Legea nr. 25/2004 privind drepturile gravidelor la locurile de muncă – Partea II

Drepturile gravidelor la locul de muncă sunt de multe ori neştiute sau chiar trecute cu vederea atât de către angajatori cât şi de viitoarele sau proaspetele mămici. Necunoaşterea acestor drepturi le face însă pe gravide să ajungă să nu beneficieze de anumite gratuităţi sau facilităţi la care ar avea acces dacă ar cunoaşte legislaţia medicală în vigoare.

Legislaţia medicală are un sector dedicat exclusiv drepturile gravidelor la locul de muncă. Este vorba despre drepturile de care beneficiază femeie gravide, femeile care abia au născut, dar şi femeile care alăptează.

Drepturile gravidelor includ atât dreptul la ore libere, dreptul la consultaţii medicale gratuite cât şi dreptul la concediu postnatal şi indemnizaţie de risc.

Ordin nr. 1563/2008 – Lista alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi şcolarilor

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 651 din 15/09/2008

Vazand Referatul de aprobare al Autoritatii de Sanatate Publica si al Inspectiei Sanitare de Stat din cadrul Ministerului Sanatatii Publice nr. E.N. 9.562 din 12 septembrie 2008, avand in vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 123/2008 pentru o alimentatie sanatoasa in unitatile de invatamant preuniversitar, in temeiul Hotararii Guvernului nr. 862/2006 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul sanatatii publice emite urmatorul ordin:

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 – Susţinerea familiei în vederea creşterii copilului

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1008 din 14/11/2005

Text actualizat la data de 01.01.2009. Actul include modificarile din urmatoarele acte:
O.G. nr. 1/2006
O.U.G. nr. 44/2006
Legea nr. 508/2006
Legea nr. 7/2007
O.U.G. nr. 118/2008 publicata in MOF nr. 680 din 03/10/2008
Legea nr. 257/2008 publicata in MOF nr. 746 din 04/11/2008
O.U.G. nr. 226/2008 publicata in MOF nr. 899 din 31/12/2008

Lege nr.236/2008 pentru modificarea OUG nr.105/2003 privind alocaţia familială complementară şi alocaţia pentru familia monopare

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 746 din 04/11/2008

Articol unic
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 105 din 24 octombrie 2003 privind alocatia familiala complementara si alocatia de sustinere pentru familia monoparentala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobata cu completari prin Legea nr. 41/2004, se modifica dupa cum urmeaza:
1. Articolul 2 va avea urmatorul cuprins:
“Art. 2. – Alocatia familiala complementara se acorda lunar familiei prevazute la art. 1, daca aceasta realizeaza venituri nete lunare pe membru de familie de pana la salariul minim net pe economie.”

Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004

Capitolul I – Dispozitii generale si definitii
Art. 1
(1) Prezenta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.
(2) Autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte.