IMUNE

Denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.
In traditia populara: din ramurile lui se faceau tevi pentru razboiul de tesut, copii fac fluiere, etc. Din flori se prepara suc racoritor, etc.

Fructele se intrebuintau la vopsit in cafeniu, mohorat, vanat si negru, iar frunzele si scoarta in galben.
Ceaiul din flori se lua contra tusei si afectiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezica biliara. Florile fierte in lapte dulce se puneau la galci sau la diferite umflaturi. Se mai punea floare pisata amestecata cu faina de grau sau tarate si se aplica calda la galci, umflaturi.

Denumirea populara: cucuruz, papusoi

In traditia populara: in Banat si Tranasilvania atestarile istorice noteaza ca de la anul 1791 a fost socotita ca planta alimentara. Ea a inlocuit meiul. Ulterior i s-au descoperit multe proprietati medicinale.
Ceaiul din matase de porumb se lua ca diuretic si pentru piatra la basica udului. In unele parti cand se oprea udul, se luau 2-3 strujeni, varfurile de la o matura de gradina si 10 patrunjei, daca nu erau prea mari, se tocau la un loc marunt, se fierbeau cu apa, apoi se strecurau, iar apoi se bea in mai multe randuri, amestecata cu seminte de in pisate.

Pentru umflaturi la gat se puneau legaturi cu mamaliguta calda, unsa cu maduva de falca de porc si cu fiere de porc, peste care se punea unt de naft.

In traditia populara: patrunjelul fiert in lapte dulce se folosea la alinarea durerilor cauzate de orice buba. In tinutul Sucevei, se fierbea in lapte dulce, se amesteca cu camfor pisat si albus de ou apoi se lega la gat in umflaturi. In multe parti se folosea ca diuretic. Se dadea ca sa porneasca udul si in ascita. Se fierbea inabusit, intr-o oala noua, 6-10 radacini cu 2,5 oca de apa, pana scadea la jumatate de oca. Patrunjelul taiat marunt se amesteca bine cu faina de in, se intindea pe o bucata de panza, apoi se punea pe burta, iar zeama se bea. Alte babe dadeau de baut patrunjel fiert cu chimen si boabe de ienupar. Decoctul se mai bea si la oprirea udului si de catre cei cu pietre la rinichi. Se mai lua primavara, timp mai indelungat pentru curatirea sangelui. Din radacina si frunze fierte in lapte dulce, cu faina de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grasime de pe trupul unor copii cand se nasteau, apoi se punea la femei la san, cand se inflamau. La hemoroizi si prolaps rectal patrunjei pisati muiati in otet si incalziti la foc, se foloseau la oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.