IMUNE

Denumiri populare: iarba amara, scai amar, sofran salbatec.

In traditia populara: praful se foloseste extern la tratarea ranilor iar intern ca depurativ, febrifug, in boli de ficat.

Compozitie chimica: in scopuri terapeutice se folosestepartea aeriana (Herba Carduui benedicti sau Herba Cnici) contin: ulei volatil, benedictina, cnicina, fitosterine si glicozidele lor, substante amare, acizi grasi, tanin, acizi rezinici, un principiu antibiotic, mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic, etc.

Denumiri populare: liliac, otetar, rui.

In traditia populara: frunzele s-au folosit pentru colorat in galben, iar scoarta s-a folosit pentru tabacit pieile.
Decoctul ramurelelor se folosea pentru gargara la sifilis, iar resturile se faceau cataplasme pe rani.

Compozitie chimica: scoarta ramurile mai groase se taie cand da frunza, iar frunzele se culeg cand da floarea. Contin taninuri elagice, gumi-rezine, mircetina. Un glicozid- fustinozidul. Frunzele in plus mai au si ulei volatil.
Actiune farmaceutica: este cunoscuta ca un foarte bun febrifug, hemostatic, antiinflamator, cicatrizant, opreste senzatiile de voma, stimuleaza pofta de mancare, util in tratarea pierderilor de urina.

In traditia populara: intrebuintata in hrana oamenilor si animalelor. Frunza se punea pe taieturi, rani si buboaie.

Cu sfecla rasa, prajita in undelemn, se faceau legaturi la infectii si la adenoame. La galci se punea u si frunze crude sub ureche. Rasa pe razatoare si prajita cu untura de porc ori undelemn, se punea la adenite. Coapta si rasa, se punea la blenoragie. Cu cataplasma de sfecla tocata, ceapa si grasime de porc se oblojeau femeile de durere de pantece. Cu decoctul ei se faceau spalaturi in bolile femeiesti.