IMUNE

Denumiri populare: arigan, broasca, budeana, busuioc de padure, busuiocul feciorilor, forostau, mageran salbatec, milot, poala Sfintei Marii, rigan, solovar, sufulg, trifoiste.

In traditia populara: se intrebuinta peste tot la vopsit in rosu sau galben auriu sau negru si cafeniu inchis cu alte plante.

Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfaramau marunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untura si se ungeau la bube. Pentru dureri in gura si miros greu se spalau cu ceai din flori de sovarf. Se mai tinea in gura contra durerilor de masele.

Denumirea populara: asperag, coasta -dracului, coasta-vrajmasului, iepurel, par, ragila-pamantului, sparang, umbra-iepurelui.

In traditia populara: radacina se fierbea intr-o oala noua, cu coaja de dud negru, undelemn, otet tare si miere, pentru durere de gura si afectiuni dentare. Decoctul ei se lua in boli de rinichi. Siropul din radacini si varful ramurilor, preparat cu mult zahar, se lua de 2 ori pe zi, cate o lingura pentru pofta de mancare.

Fam. Tiliaceae.

Denumiri populare: tei alb, tei cainesc, tei de toamna, tei tomnatic, tei balan, tei bun, tei varatec, tei verde.

In traditia populara: mobila, constructii, carbune de desen, etc. Florile se foloseau la colorat in galben.
Era folosit peste tot la bronsite, astm, afectiuni pulmonare ca ceai. Impreuna cu sunatoare se lua la dureri de inima. Se mai folosea la boli neuropsihice, dureri de cap, ameteli, indigestii. Ramurelele se foloseau pentru bai la reumatism. Femeile care aveau pierderi mari de sange luau carbune de tei pisat si beau acest carbune de 3 ori pe zi.