IMUNE

Denumiri populare: liliac, otetar, rui.

In traditia populara: frunzele s-au folosit pentru colorat in galben, iar scoarta s-a folosit pentru tabacit pieile.
Decoctul ramurelelor se folosea pentru gargara la sifilis, iar resturile se faceau cataplasme pe rani.

Compozitie chimica: scoarta ramurile mai groase se taie cand da frunza, iar frunzele se culeg cand da floarea. Contin taninuri elagice, gumi-rezine, mircetina. Un glicozid- fustinozidul. Frunzele in plus mai au si ulei volatil.
Actiune farmaceutica: este cunoscuta ca un foarte bun febrifug, hemostatic, antiinflamator, cicatrizant, opreste senzatiile de voma, stimuleaza pofta de mancare, util in tratarea pierderilor de urina.

Denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.
In traditia populara: din ramurile lui se faceau tevi pentru razboiul de tesut, copii fac fluiere, etc. Din flori se prepara suc racoritor, etc.

Fructele se intrebuintau la vopsit in cafeniu, mohorat, vanat si negru, iar frunzele si scoarta in galben.
Ceaiul din flori se lua contra tusei si afectiunilor aparatului respirator, astm, dureri de stomac, ficat, vezica biliara. Florile fierte in lapte dulce se puneau la galci sau la diferite umflaturi. Se mai punea floare pisata amestecata cu faina de grau sau tarate si se aplica calda la galci, umflaturi.

Denumiri populare: arigan, broasca, budeana, busuioc de padure, busuiocul feciorilor, forostau, mageran salbatec, milot, poala Sfintei Marii, rigan, solovar, sufulg, trifoiste.

In traditia populara: se intrebuinta peste tot la vopsit in rosu sau galben auriu sau negru si cafeniu inchis cu alte plante.

Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfaramau marunt, se cerneau, se amestecau cu unt sau untura si se ungeau la bube. Pentru dureri in gura si miros greu se spalau cu ceai din flori de sovarf. Se mai tinea in gura contra durerilor de masele.