Denumiri populare: liliac, otetar, rui.

In traditia populara: frunzele s-au folosit pentru colorat in galben, iar scoarta s-a folosit pentru tabacit pieile.
Decoctul ramurelelor se folosea pentru gargara la sifilis, iar resturile se faceau cataplasme pe rani.

Compozitie chimica: scoarta ramurile mai groase se taie cand da frunza, iar frunzele se culeg cand da floarea. Contin taninuri elagice, gumi-rezine, mircetina. Un glicozid- fustinozidul. Frunzele in plus mai au si ulei volatil.
Actiune farmaceutica: este cunoscuta ca un foarte bun febrifug, hemostatic, antiinflamator, cicatrizant, opreste senzatiile de voma, stimuleaza pofta de mancare, util in tratarea pierderilor de urina.

In traditia populara: a asigurat painea in multe zone muntoase. Faina de secara framantata cu ulei se punea la galci. Muiata cu otet, cu 2 oua, lamaie, piper negru, pacura si piatra acra se aplica in cataplasme pentru enterita.

La junghiuri, se facea o turta din faina de secara, se stropea cu spirt si undelemn, se presara cu lamaie si piper negru, rachiu, undelemn si ciolan de caine ars si pisat, facut praf ca faina, puse toate pe o panza se lega si se purta 3 zile.

Cu boabe prajite si rasnite se punea cataplasme pentru hemoroizi. Contra limbricilor se fierbea secara cu puzderie de canepa de la melita si cu capete de franghii gasite, apoi se bea o ceasca din decoctul lor.

In traditia populara: intrebuintata in hrana oamenilor si animalelor. Frunza se punea pe taieturi, rani si buboaie.

Cu sfecla rasa, prajita in undelemn, se faceau legaturi la infectii si la adenoame. La galci se punea u si frunze crude sub ureche. Rasa pe razatoare si prajita cu untura de porc ori undelemn, se punea la adenite. Coapta si rasa, se punea la blenoragie. Cu cataplasma de sfecla tocata, ceapa si grasime de porc se oblojeau femeile de durere de pantece. Cu decoctul ei se faceau spalaturi in bolile femeiesti.

Denumiri populare: gorun, sledun, stajar, stejar pedunculat, stejariu, stejar de lunca, stejer, sledun, stojar, ters, trajor, tufan.

In traditia populara: scoarta de stejar a fost folosita pentru vopsit in negru.

Coaja de stejar se fierbea cu piatra acra si decoctul se tinea in gura contra durerilor de dinti.
Macerata in otet, la care se adauga alaun se folosea la gingivite. Contra durerilor de masele se mai folosea si zeama de coaja de stejar, cu coaja de paduret, putregai de rachita si piatra acra.