Compozitie chimica: apa 86-88%, proteine, hidrati de carbon, acid citric, acid malic, citrat de calciu, citrat de potasiu. Substante minerale: fosfor, fier, siliciu, mangan , cupru, calciu. Vitamine: A, B1, B2, B3, D, E, PP. Citratii de sodiu si potasiu. Uleiul volatil din coaja este compus din limonen, pinen, camfor, felandren, sesquiterpene, linalol, acetat de linalol, terpene (ajuta la controlul colesterolului din sange), flavonoide, limonen, acetat de granic, citronelol, citral, aldehide.

In traditia populara: fructele se consuma crude, prelucrate (marmelada, dulceata, sirop, compot, lichioruri, etc) frunzele sunt folosite la pregatirea muraturilor.

Cleiul de visin muiat in rachiu de drojdie, se punea la taieturi, pentru a opri sangele si a vindeca ranile.

Ceaiul din cozi se ia in boli de rinichi, ca diuretic.

Compozitie chimica: flavonozide si sunt bogati in saruri de potasiu.

Vitis vinifera Fam. Vitaceae.

Denumiri populare: acrid, aguridariu, agurida, aghie, aua, corana, cornurata, gie, halangar, halangi, jita de jie, labrusca, laurusca, poama, ralusca, vie, vita.

In traditia populara: in Dobrogea se fierbea vita de vie pana se obtinea un lichid galben, care se strecura si apoi se vopsea in galben bumbacul.

Seva care se scurgea primavara se folosea la durerile si afectiunile oculare.

Ceaiul din ciorchine se lua pentru durerile de cap si curatirea stomacului.

Denumiri populare: cilve, jaie, jai, jale, jale de gradina, jales bun, jales de gradina, jalie, jalnica, jele, joaie, joaic de gradina, iarba Sfantului Ioan, salbie, salvie, salvie de gradina, selghie, selvie, silvie, salet, salie, salvie, salvir, salvie, serlai.

In traditia populara: era un leac obisnuit contra durerilor de gat. Se fierbea si cu decoct se facea gargara. Frunzele pisate si amestecate cu unt se legau la galci si alte umflaturi la gat. Frunzele crude se puneau pe rani. Decoctul plantei se tinea in gura contra durerilor de dinti. Se mai clatea gura cu el, in cazurile de stomatita. Se punea la baie la copii slabi si contra reumatismului. In nordul Moldovei ceaiul din frunze se folosea pentru intarirea ochilor si a auzului, iar compresele pentru desfundarea nasului. Se mai lua in raguseala, dureri in gat si contra tusei. Tulpinile florifere se fierbeau si din decoct se bea cate un pahar, pe inima goala, ca leac pentru astm. Cu el se descanta de boli si se faceau vraji de dragoste.